Limbajul de programare C++

27 ianuarie 2022
221.307 comentarii

LIMBAJUL DE PROGRAMARE C++

ALGORITMI

OBIECTELE CU CARE LUCREAZA ALGORITMII

1. Date

Datele pot fi:

– numerice , care pot fi intregi sau reale ;

– logice , care au doua valori TRUE (adevarat) si FALSE(fals) ;

– sir de caractere , reprezinta un sir de caractere cuprins intre apostrofuri ex. ‘mesaj’

2. Variabile

Sunt urmatoarele tipuri de variabile:

– variabile de tip intreg notate integer ;

– variabile de tip real notate real ;

– variabile de tip logic notate boolean ;

– variabile de tip sir notate string ;

Pentru ca un algoritm sa poata folosii o variabila aceasta trebuie declarata astfel:

integer a, b;

real c;

string b.

3. Expresii

O expresie este alcatuita din doi sau mai multi operanzi legati intre ei prin operatori.

Operanzii reprezinta valorile care intra in calcul si care pot fii variabile sau constante.

Operatorii desemneaza operatiile care se executa spre a obtine rezultatul. Pot fi aritmetici, relationali, logici

3.1. Operatori aritmetici

+ (adunare) ; – (scadere) ; * (inmultire) ; / (impartire)

– div (impartire intreaga) – operanzii trebuie sa fie de tip intreg si furnizeaza rezultatul corect daca ambele valori ale operanzilor sunt naturale.

Ex. 14 div 5 rezultatul va fi 2 (5 intra de 2 ori in 14)

– mod (rest al impartirii) – operanzii trebuie sa fie de tip intreg si furnizeaza rezultatul corect daca ambele valori ale operanzilor sunt naturale

Ex. 14 mod 5 rezultatul va fi 4 (restul impartirii lui 14 la 5 este 4)

3.2. Operatori relationali

<(mai mic); >(mai mare); =(egal); <>(diferit); <=(mai mic sau egal); >=(mai mare sau egal)

3.3 Operatori logici

NOT (negare) ; AND (si) ; OR(sau) ; XOR (sau exclusiv)

A2. OPERATIILE PE CARE LE EFECTUEAZA UN ALGORITM

1. Operatii de intrare / iesire

Operatia de intrare (citire) este read

Operatia de iesire (scriere) este write

Exemplu:

real a,b,c; // se declara variabilele a,b,c//

read a,b,c // se citesc variabilele a,b,c//

write a,b,c // se afiseaza valorile variabilelor a,b,c introduse de la tastatura//

2. Atribuiri

Prin operatia de atribuire se retine o anumita data intr-o variabila.

Tipul variabilei trebuie sa coincida cu tipul valorii atribuite, cu exceptia ca unei variabile de tip real i se poate atribui o data de tip intreg.

Exemple de forma1:

integer a;

a:=10; // variabila a retine valoarea 10//

real b;

b:=9.55 //variabila b retine valoarea 9.55//

real c;

c:=8; // variabila c retine valoarea 8//

string d;

d:=’limbajul C++’ ; // variabila d retine valoarea de tip sir limbajul C++

Exemple de forma 2:

a) integer a,b;

a:=5 b:=10;

a:=b // variabilei a i se atribuie valoarea variabilei b //

Dupa aceasta operatie variabila a are valoarea 10 iar variabila b ramine cu valoarea 10

b) integer a,b;

a:=5 b:=10;

b:=a // variabilei b i se atribuie valoarea variabilei a //

Dupa aceasta operatie variabila a ramine cu valoarea 5 iar variabilei b i se atribuie valoarea 5

c) integer a;

a:=5;

a:=a+1

Dupa aceasta operatie variabilei a i se atribuie valoarea 6 (5+1=6)

Pentru a inversa continutul a doua variabile intre ele trebuie utilizata o variabila auxiliara care realizeaza interschimbul de valori.

Exemplu:

integer a,b,m;

a:=1 b:=2;

m:=a //variabila m preia valoarea variabilei a si devine 1//

a:=b //variabila a preia valoarea variabilei b si devine 2//

b:=m //variabila b preia valoarea variabilei m si devine 1//

3. Operatii de decizie

Forma generala:

if expresie logica then operatia1 else operatia2 endif

Mod de executie: se evalueaza expresia logica, daca este adevarata se executa operatia 1, iar daca este falsa se executa operatia 2

Exemplul1.

integer a, b;

read a read b

if a>b then write a else write b

endif

Se citesc valorile variabilelor a si b. Daca valoarea lui a este mai mare decit valoarea lui b se afiseaza valoarea lui a, iar daca este invers se afiseaza valoarea lui b.

Exemplul 2.

Se citesc patru valori reale a,b,c,d si se evalueaza expresia:

a+b , c+d>0

E = a-b , c+d=0

a*b , c+d<0

real a, b, c, d, rez;

read a, b, c, d

if c+d>0 then rez:=a+b

else

if c+d=0 then rez:=a-b

else

rez:=a*b

endif endif

write rez

B. PRINCIPIILE PROGRAMARII STRUCTURATE

1. Structura liniara

Exemplul1. Se citesc 2 valori si se afiseaza valoarea cea mai mare

real a, b;

read a, b

if a>b then write a else write b

endif

Exemplul 2. Se citesc 2 valori intregi a si b si se afiseaza media lor aritmetica

integer a, b

real medie

read a, b

medie:=(a+b)/2

write medie

2.Structura alternativa

Exemplul1. Se citeste o valoare intreaga. Daca aceasta este para se tipareste mesajul”am citit un numar par”

integer a;

read a

if a mod 2 = 0 write ‘am citit un numar par’

endif

Exemplul 2. Se citeste x numar real. Evaluati expresia:

x, x<0

2x 0≤x<10

f= 3x 10≤x<100

4x x≥100

real x,f;

read x;

if x<0 then f:=x

else

if x<10 then f:2*x

else

if x<100 then f:=3*x

else f:=4*x

endif endif endif

write f

3. Structura repetitiva

3.1. Structura WHILE DO

Forma generala. Fie E o expresie si S o structura.

while E

do S

endwhile

Se evalueaza expresia logica E, daca este adevarata se executa structura S apoi se repeta executia pina ce expresia logica devine falsa.

Exemplu. Se citesc numerele naturale n1 si n2 si se calculaeaza produsul lor fara a utiliza operatorul de inmultire.

integer n1, n2, s, i;

read n1 read n2

s:=0 i:=1

while i <= n2 do

s:=s+n1

i:=i+1

endwhile

write s

3.2. Structura FOR

Forma generala. Fie o variabila i (variabila de ciclare) si doua valori intregi a(valoare initiala) si b(valoare finala) si o structura S

for i:=a, b

S

repeat

Variabila de ciclare i ia valoarea initiala a, si se executa structura S pina ce se ajunge la valoarea finala b

Exemplu. Se citeste numarul natural n si se efectueaza suma primelor n numere naturale

integer n, s, i;

read n

s:=0

for i:=1, n

s:=s+i

repeat

write s

3.3 Structura REPEAT UNTIL

Forma generala.

Fie o structura S si o expresie logica E

repeat

S

until E

Se executa structura S, se evalueaza expresia E, daca este falsa se executa din nou structura S, iar daca este adevarata se trece mai departe

Exemplu. Calculul sumei primelor n numere naturale n>0

integer n, i, s;

read n

i:=1 s:=0

do

s:=s+i

i:=i+1

until i > n

write s

C. ELEMENTELE DE BAZA ALE LIMBAJULUI C++

Un program scris in C++ este alcatuit din una sau mai multe functii. Fiecare functie are mai multe instructiuni in C++ care codifica algoritmul programului. Instructiunile unei functii reprezinta corpul functiei si sunt cuprinse intre { }. Dupa fiecare instructiune din corpul functiei se pune semnul ;

Functiile de acelasi domeniu sunt grupate in fisiere header numite si directive.

La inceputul fiecarui program se specifica fisierele care contin functiile ce se utilizeaza in program astfel: # include <numefisier.h>

Dupa specificarea directivelor trebuie scrisa functia radacina care se numeste main( ) sau void main( ). Dupa numele directivelor sau a functiilor nu se pune semnul ;

1. Citiri , scrieri.

– pentru realizarea citirii se utilizeaza : cin>>nume variabila

cin>>a>>b>>c – citeste variabilele a, b, c

– pentru realizarea scrierii se utilizeaza: cout<<nume variabila

cout<<a<<b<<c – scrie variabilele a, b, c

Exemplul 1:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int L,l,h;

clrscr(); // sterge ecranul //

cout<<„Lungimea=” ; cin>>L;

cout<<„Latimea=”; cin>>l;

cout<<„Inaltimea=”; cin>>h;

getch(); // in C++ sub DOS permite vizualizarea rezultatului programului//

}

Exemplul 2:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int L,l,h,v;

clrscr();

cout<<„Lungimea=” ; cin>>L;

cout<<„Latimea=”; cin>>l;

cout<<„Inaltimea=”; cin>>h;

v=L*l*h;

cout<<„Volumul este”<<” „<<v;

getch();

}

2. TIPURI DE DATE.

2.1. TIPURI INTREGI.

– int (tip intreg care ocupa 16 biti)

– long (tip intreg care ocupa 32 de biti)

– unsigned int sau unsigned long (valorile datelor sunt fara semn, adica pozitive)

– char (tip caracter, aceste date se pun intre doua apostrofuri ‘ ‘ )

2.2. TIPURI REALE

– float (tip real care retin si numerele zecimale , ocupa 32 biti)

ATENTIE!! IN C++ LA SCRIEREA UNUI NUMAR ZECIMAL IN LOCUL VIRGULEI SE PUNE PUNCT

– double ( tip real care ocupa 64 biti)

– long double (tip real care ocupa 80 biti)

2.3. CONSTANTE

Pentru a da un nume constantelor se foloseste declaratia const care are forma:

const [tip] nume=valoare ;

[tip] – tipul constantei ; nume -numele constantei ; valoare – valoarea constantei

Exemplu:

const float a=12.6 constanta este de tip float, poarta denumirea a, are valoarea 12,6

3. OPERATORI C++

3.1. OPERATORI ARITMETICI.

+ (adunare) ; – (scadere) ; * (inmultire) ; / (impartire) ; % (restul impartirii intregi)

3.2. OPERATORI RELATIONALI.

< (mai mic) ; <= (mai mic sau egal) ; > (mai mare) ; >= (mai mare sau egal)

3.3. OPERATORI DE EGALITATE.

== (egalitate) ; != (inegalitate)

3.4. OPERATORI DE INCREMENTARE SI DECREMENTARE.

++ (incrementare) ; – (decrementare)

Operatorii pot fi : prefixati (in fata operandului) situatie in care variabila este incrementata sau decrementata inainte ca valoarea retinuta de ea sa intre in calcul

postfixati (dupa operand) situatie in care variabila este incrementata sau decrementata dupa ce valoarea retinuta de ea intra in calcul

Exemplu:

Daca a si b sunt variabile de tip int care retin valorile 1 si 3 atunci:

a++*b++ produce valoarea 3, dupa evaluare cele 2 variabile retin 2 si 4

++a*++b produce valoarea 8, dupa evaluare cele 2 variabile retin 4 si 4

3.5. OPERATORI LOGICI

! – negare logica ; && – SI logic ; || SAU logic

3.6. OPERATORI DE ATRIBUIRE

Apare foarte frecvent si reprezinta memorarea unei valori intr-o variabila

Este reprezentata prin semnul =

a=3 (atribuie variabilei a valoarea 3)

Se mai utilizeaza operatori de atribuire combinati:

+= ; -= ; *= ; /= ; %= ; &= ; <<= ; >>=

Exemplu: a=a+b este echivalent cu a+=b ; a=a*b este echivalent cu a*=b

3.7. OPERATORUL CONDITIONAL.

Forma generala e1 ? e2 : e3

Se evalueaza e1, daca este adevarata se executa e2, daca este falsa se executa e3

Exemplu: Citirea unuui numar x si tiparirea numarului |x| (modulul numarului x)

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

float x;

clrscr();

cout<<„x=” ; cin>>x; cout<<„|x|=”<<” „<<(x>=0?x:-x);

getch();

}

D. INSTRUCTIUNILE LIMBAJULUI C++

1. INSTRUCTIUNEA EXPRESIE.

Exemplul1. Interschimbarea continutului a 2 variabile care au fost initial citite.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int a,b,m;

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

m=a,a=b,b=m;

cout<<„a=”<<” „<<a<<endl;

cout<<„b=”<<” „<<b;

getch();

}

Exemplul2. Se citesc 3 valori intregia,b,c si se afiseaza media lor aritmetica

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int a,b,c;

float m;

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

cout<<„c=” ; cin>>c;

m=float(a+b+c)/3;

cout<<„media aritmetica =”<<” „<<m;

getch();

}

2. INSTRUCTIUNEA IF.

Forma generala:

if (expresie) instructiune1 else instructiune2

Se evalueaza expresia, daca esteadevarata se executa instructiune1, daca este falsa se executa instructiune2

Exemplul 1. Calculeaza maximul dintre 2 numere citite

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int a,b,max;

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

if(a>b) max=a;

else max=b;

cout<<„numarul mai mare este „<<” „<<max;

getch();

}

Exemplul 2. Se citesc coeficientii a, b, c ale unei ecuatii de gradul doi si se precizeaza natura radacinilor si semnul lor.

#include<iostream.h>

#include<math.h>

#include<conio.h>

void main()

{

float a,b,c,d,s,p;

clrscr();

cout<<„a=”;cin>>a;cout<<„b=”;cin>>b;cout<<„c=”;cin>>c;

d=b*b-4*a*c; s=float(-b/a); p=float(c/a);

cout<<„Discriminantul ecuatiei D=”<<d<<endl;

cout<<„Produsul radacinilor P=”<<p<<endl;

cout<<„Suma radacinilor S=”<<s<<endl;

if(d<0) cout<<„Ecuatia nu are solutii reale”;

else

{ if(d==0) {if(s>0) cout<<„Ecuatia are 2 solutii reale egale si pozitive”;

else cout<<„Ecuatia are 2 solutii reale egale si negative”;

}

else

if(p>0)

{if(s>0) cout<<„Ecuatia are 2 solutii reale pozitive”;

else cout<<„Ecuatia are 2 solutii reale negative”;

}

else cout<<„Ecuatia are 2 solutii reale de semne opuse”;

}

getch();

}

Exemplul 3. Rezolvarea unei ecuatii de gradul 1.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

float a,b,x;

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

if (a!=0)

{x= -b/a ;cout<<„x=”<<” „<<x; }

else

if(b==0) cout<<„ecuatia are o infinitate de solutii”;

else cout<<„ecuatia nu are solutie”;

getch();

}

Exemplul 4. Rezolvarea unei ecuatii de gradul 2.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<math.h>

void main()

{

float a,b,c,d,x1,x2,x;

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

cout<<„c=” ; cin>>c;

d=float( b*b-4*a*c);cout<<„discriminantul ecuatiei este”<<” „<<sqrt(d)<<endl;

if(d<0) {cout<<„ecuatia nu are solutii reale”;}

else

if (d>0)

{ x1=(-b+sqrt(d)) / (2*a) ; x2=(-b-sqrt(d)) / (2*a);

cout<<„x1=”<<x1<<endl;cout<<„x2=”<<x2<<endl;}

else

{x=float(-b/2*a);cout<<„ecuatia are solutie unica x=x1=x2=”<<” „<<x;}

getch();

}

3. INSTRUCTIUNEA SWITCH.

Forma generala a instructiunii:

switch (expresie) {

case e1 : secventa 1 ; break;

case e2 : secventa 2 ; break;

……………………………………….

case en : secventa n ; break;

default : secventa n+1;

}

Se evalueaza expresie , daca este egala cu una din expresiile e1, e2, …en se executa secventa corespunzatoare expresiei s1, s2, …sn, iar daca nu este egala cu una din aceste expresii se executa numai secventa n+1

Exemplul 1.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int i;

clrscr();

cin>>i;

switch(i)

{ case 1: cout<<„Am citit 1”;break;

case 2: cout<<„Am citit 2”;break;

default: cout<<„Am citit altceva”;

}

getch();

}

Exemplul2. Se afiseaza natura sol. unei ec. de gr.2 in functie de semnul lui ∆.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int a,b,c,d;

clrscr();

cout<<„a=”;cin>>a;cout<<„b=”;cin>>b;cout<<„c=”;cin>>c;

d=b*b-4*a*c;

if(d>=0)

{

switch(d)

{

case 0: cout<<„Ecuatia are o solutie dubla”;break;

default:cout<<„Ecuatia are doua solutii reale diferite”;

}

}

else cout<<„Ecuatia nu are solutii reale”;

}

4. INSTRUCTIUNEA WHILE.

Aceasta instructiune permite programarea ciclurilor cu test initial.

Forma generala este:

while (expresie)

{……. instructiuni }

Se evalueaza expresie, daca este adevarata se executa {….instructiuni} dupa care se revine la evaluarea expresiei , daca este falsa se trece la instructiune urmatoare.

Exemplu. Executarea unui program intr-un ciclu repetat pana la apasarea unei anumite taste(se introduc coeficientii unei ec. de gr.2 si se afiseaza solutiile de „n” ori pina la apasarea tastei „q”)

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<math.h>

void main()

{

float a,b,c,d,x1,x2,x;

int tasta;

while(tasta!=’q’)

{

clrscr();

cout<<„a=” ; cin>>a;

cout<<„b=”; cin>>b;

cout<<„c=” ; cin>>c;

d=float( b*b-4*a*c);cout<<„discriminantul ecuatiei este”<<” „<<sqrt(d)<<endl;

if(d<0) {cout<<„ecuatia nu are solutii reale”;}

else

if (d>0)

{ x1=(-b+sqrt(d))/(2*a) ; x2=(-b-sqrt(d))/(2*a);

cout<<„x1=”<<x1<<endl;cout<<„x2=”<<x2<<endl;}

else

{x=float(-b/2*a);cout<<„ecuatia are solutie unica x=x1=x2=”<<” „<<x<<endl;}

cout<<„Pentru continuare apasa o tasta”<<endl;

cout<<„Pentru iesire apasa tasta q”;

tasta=getch();

}

}

5. INSTRUCTIUNEA DO WHILE.

Instructiunea permite programarea ciclurilor cu test final.

Forma generala este:

do

{ instructiuni }

while ( expresie )

Se executa { instructiuni } , se evalueaza expresie, daca este adevarata se executa din nou {instructiuni}, iar daca este falsa executia instructiunii do se termina.

Exemplu: Se citeste numarul natural n si se afiseaza suma primelor n numere naturale

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

long n, tasta,s=0,i=1;

while(tasta!=’q’)

{

clrscr();

cout<<„n=”;cin>>n;

do

{

s=s+i; i=i+1;

}

while(i<=n);

cout<<„Suma primelor n numere naturale este”<<” „<<s<<endl;

cout<<„Pentru a continua apasa o tasta”<<endl<<„Pentru a iesi din program apasa tasta ‘q'”;

tasta=getch();

}

}

6. INSTRUCTIUNEA FOR

Se utilizeaza cel mai fracvent pentru programarea ciclurilor cu test initial.

Forma generala:

for( eINITIALIZARE; eTEST; eINCREMENTARE) instructiune

eINITIALIZARE – se evalueaza o singura data pentru initializarea variabilei de ciclare inaintea primului ciclu ;

eTEST – este evaluata inaintea fiecarui ciclu pentru a testa daca se executa instructiunea subordonata si reprezinta conditia de iesire din ciclu;

eINCREMENTARE – se evalueaza la sfirsitul fiecarui ciclu pentru incrementarea variabilei de ciclare.

Principiul de executie:

Se evalueaza eINITIALIZARE(numai la prima rulare), se evalueaza eTEST , daca este adevarata se executa instructiunea subordonata for, se evalueaza eINCREMENTARE si se revine la evaluarea expresiei eTEST. Daca eTEST este falsa se trece la urmatoarea instructiune (se termina executarea instructiunii for)

Observatie. Daca expresia eTEST este vida se executa un ciclu infinit. Pentru a iesi din acest ciclu : in DOS se tasteaza CTRL+PAUSE

in WINDOWS se tasteaza CTRL +ALT + DEL

Exemplul 1. Se introduce de la tastatura numarul n si se calculeaza suma si produsul primelor n numere

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{ N2

int i,n,tasta;

long double a,b;

while(tasta !=’q’) {

clrscr();

cout<<„Introduceti numarul”<<„”;cin>>n;

a=b=1;

for(i=2;i<=n;i++)

{a*=i;b+=i;}

cout<<„suma=”<<b<<endl;cout<<„produsul=”<<a<<endl;

cout<<„Pentru iesire apasa tasta q”;

tasta=getch(); }

}

Observatie. Variabila n poate fi definita la inceput fara a mai trebui introdusa de la tastatura utilizand #define n valoare (comanda se scrie inainte de void main() )

Exemplul2. Afisarea literelor alfabetului

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

char litere;

for(litere=’A’;litere<=’Z’;litere++)cout<<litere<<” „;

getch();

}

Exemplul3. Afiseaza toate patratele si radicalii numerelor naturale pina la numarul n introdus de la tastatura.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<math.h>

void main()

{

float i,n,a,b;

clrscr();

cout<<„n=”;cin>>n;

a=b=0;

for(i=1 ;i<=n;i++) {

a=sqrt(i) ; b=i*i;

cout<<„Patratul numarului”<<” „<<i<<” = „<<b<<‘\t'<<

„Radicalul numarului”<<” „<<i<<” =”<<a<<endl;

}

getch();

}

Exemplul4.

7. INSTRUCTIUNI DE SALT

7.1. INSTRUCTIUNEA BREAK

Se utilizeaza pentru intreruperea neconditionata a unei secvente si numai in 2 contexte:

1) in instructiunea switch pentru a marca incheierea secventei de instructiuni asociate unei selector case ;

2) intr-o instructiune de ciclare (while, do while, for) pentru a determina iesirea fortata din ciclul respectiv.

Observatie. Instructiunea break intrerupe executia de ciclare doar a blocului in care se afla, fara a afecta celelalte blocuri de ciclare in cazul ciclurilor imbricate.

7.2. INSTRUCTIUNEA CONTINUE

Se utilizeaza numai in blocul instructiunilor de ciclare pentru a intrerupe executia iteratiei curente (sarind peste instructiunea urmatoare) dupa care:

– in cazul instructiunilor while si do while se continua cu testarea conditiei de ciclare;

– in cazul instructiunii for se continua cu evaluarea expresiei eINCREMENTARE (actualizarea contorilor) si apoi a expresiei eTEST (testarea conditiei de ciclare)

7.3. INSTRUCTIUNEA GO TO

Are ca efect intreruperea secventei curente si continuarea executiei de la instructiunea care este specificata dupa go to.

Observatie. Instructiunile de salt se utilizeaza rar in C++ deoarece incalaca principiile programarii structurate, pentru abandonarea executiei unui ciclu se utilizeaza in general functiile exit() sau return.

E. TIPURI DE DATE STRUCTURATE

1. TABLOURI

1.1. TABLOURI IN C++

Tabloul este o lista de elemente de acelasi tip plasate succesiv intr-o zona de memorie.

Tablourile por fii : simple (vector) sau multiple (matrice)

Exemple:

– int v[10] ; am declarat un vector cu 10 componente de tip intreg care au indici intre 0 si 9 , v[0], v[1],………v[9]

– float a[10], b[20] ; am declarat doi vectori a si b care au 10 respectiv 20 de componente de tip real

– int a[10][20] ; am declarat o matrice cu 10 linii si 20 coloane cere se adreseaza astfel:

a[0][0], a[0][1], a[0][2],………..a[9][19].

Un tablou poate fi initializat cu un set de valori astfel:

– int a[5]={-2,4,8,1,9} ;

– int b[3][4]={ {11,12,13,14}, {21,22,23,24}, {31,32,33,34} } ;

Exemplul1. Afisarea unei matrici cu componentele declarate initial.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int a[3][3]={11,12,13,21,22,23,31,32,33};

int i,j;

for(i=0;i<3;i++){

for(j=0;j<3;j++)

{

cout<<a[i][j]<<‘ ‘;

}

cout<<endl;

}

getch();

}

Rezultatul programului va fii afisarea urmatoarei matrici:

11 12 13

21 22 23

31 32 33

Exemplul2. Se introduce numarul de linii m si numarul de coloane n ale unei matrici, se intoduc elementele matricii apoi se afiseaza matricea creata.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int i,j,m,n,a[10][10];

clrscr();

cout<<„Introduceti numarul de linii”<<” „<<„n=”;cin>>m;

cout<<„Introduceti numarul de coloane”<<” „<<„n=”;cin>>n;

cout<<„Intoduceti elementele”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) {

for(j=1;j<=n;j++) {

cout<<„a[„<<i<<j<<„]=”, cin>>a[i][j];

}

}

cout<<„Matricea intodusa are forma:”<<endl<<‘\t'<<‘\t'<<‘\t'<<‘\t’;

for(i=1;i<=m;i++){

for(j=1;j<=n;j++) {

cout<<a[i][j]<<‘ ‘;

}

cout<<endl<<‘\t'<<‘\t'<<‘\t'<<‘\t’;

}

getch();

}

Exemplul3. Se introduc valorile componentelor unui vector a[100] si se atribuie aceste valori componentelor vectorului b[100].

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int n,i,a[100],b[100];

clrscr();

cout<<„Introduceti numarul de componente n=”<<” „;cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++)

{ cout<<„a[„<<i<<„]=”;cin>>a[i];}

for(i=1;i<=n;i++) b[i]=a[i];

cout<<endl;

for(i=1;i<=n;i++) cout<<„b[„<<i<<„]=”<<b[i]<<‘\t’;

getch();

}

1.2. ALGORITMI FUNDAMANTALI CARE LUCREAZA CU VECTORI.

1.2.1. MAXIM, MINIM.

O variabila preia continutul primei componente a vectorului (max=v[0] sau min=v[0]), apoi o compara pe rind cu celelalte componente ale vectorului, iar in functie de conditia care se pune in program variabila va retine componenta cu valoare maxima sau componente cu valoare minima.

Pentru maxim :

max=v[0] ; if(v[i]>max) max=v[i]

Pentru minim ;

min=v[0] ; if(v[i]<min) min=v[i]

Exemplu. Se introduc valorile componentelor unui vector si se afiseaza valoarea maxima si valoarea minima.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int max,min,n,i,v[100];

cout<<„Introduceti numarul de elemente n=”; cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++)

{cout<<„v[„<<i<<„]=”;cin>>v[i];};

max=v[0];

for(i=1;i<=n;i++) if(v[i]>max) max=v[i] ;

cout<<„Valoarea maxima citita este”<<” „<<max<<endl;

min=v[0];

for(i=1;i<=n;i++) if(v[i]<min) min=v[i];

cout<<„Valoarea minima citita este”<<” „<<min;

getch();

}

1.2.2. ELEMENTE DISTINCTE.

Se citeste un vector cu n componente si se decide daca numerele citite sunt distincte (nu exista doua numere egale) sau daca nu sunt distincte (exista doua numere egale).

Pentru a rezolva problema se procedeaza astfel:

– o variabila i retine indicele primei componente

– o variabila j retine indicele urmatoarelor componente

Ex: cand i=1 j=2,3,……..n

cand i=2 j=3,4,……..n

cand i=n j=n-1

– se initializeaza o variabila gasit cu valoarea logica 0

–– daca sunt gasite doua valori egale variabilei gasit i se atribuie vloarea logica 1

Exemplu.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int v[10],i,j,n,gasit;

cout<<„introduceti numarul de elemente n=”<<” „; cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++)

{ cout<<„v[„<<i<<„]=”; cin>>v[i]; }

gasit=0;

for(i=1;i<=n ;i++)

for(j=i+1;j<=n ;j++)

if(v[i]==v[j]) gasit=1;

if(gasit) cout<<„Numerele nu sunt distincte”;

else cout<<„Numerele sunt distincte”;

getch();

}

1.2.3. MULTIMI.

In cadrul unei multimi un elementapare o singura data (o multime nu poate avea 2 valori egale). Elementele unei multimi sunt memorate intr-o variabila de tip vector.

Aplicatii:

Exemplul 1. Se citeste o multime A care contine n elemente numere intregi ,se citeste un numar intreg e , se verifica daca numarul e apartine multimii a.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int A[10],n,e,i,j,gasit;

clrscr();

cout<<„Introduceti numarul de elemente n a multimii”<<” „<<„n=” ; cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++) { cout<<„A[„<<i<<„]=”; cin>>A[i]; }

cout<<„Introduceti numarul considerat”<<” „<<„e=”; cin>>e;

gasit=0;

for(i=1;i<=n;i++)

for(j=i+1;j<=n;j++)

if(A[i]==e) gasit=1;

if(gasit) cout<<„Numarul”<<” „<< e<<” apartine multimii”;

else cout<<„Numarul”<<” „<<e<<” nu apartine multimii”;

getch();

}

Exemplul2. Se citeasc multimile A si B si se afiseaza multimea C unde C = A- B

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,z,k,gasit;

clrscr();

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii A”<<” „<<„m=”; cin>>m;

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii B”<<” „<<„n=”; cin>>n;

cout<<„Introduceti elementele multimii A”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) { cout<<„A[„<<i<<„]=”; cin>>A[i];};

cout<<„Introduceti elementele multimii B”<<endl;

for(j=1;j<=n;j++) { cout<<„B[„<<j<<„]=”; cin>>B[j];};

k=0;

for(i=1;i<=m;i++)

{

gasit=0;

for(j=1;j<=n;j++)

if(A[i]==B[j])gasit=1;

if(!gasit) C[k++]=A[i];

}

cout<<„A-B”<<” „<<„={„<<” „;

for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<” „; cout<<„}” ;

getch();

}

Algoritmul de rezolvare este urmatorul:

Pentru fiecare element din multimea A se face testul daca apartine sau nu multimii B.Daca nu apartine este adaugat unei multimi C care initial este vida (variabila k cu valoare initiala 0 retine indicele componentei din C care va memora urmatorul element ce se adauga multimii C. In final se tipareste multimea C.

Exemplul3. Se citesc multimile A si B si se afiseaza multimea C unde C=AUB

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,k,gasit;

clrscr();

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii A”<<” „<<„m=”; cin>>m;

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii B”<<” „<<„n=”; cin>>n;

cout<<„Introduceti elementele multimii A”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) { cout<<„A[„<<i<<„]=”; cin>>A[i];};

cout<<„Introduceti elementele multimii B”<<endl;

for(j=1;j<=n;j++) { cout<<„B[„<<j<<„]=”; cin>>B[j];};

k=0;

for(i=1;i<=m;i++)

{

gasit=0;

for(j=1;j<=n;j++)

if(A[i]==B[j])gasit=1;

if(!gasit) C[k++]=A[i];

}

cout<<„AUB”<<” „<<„={„<<” „;

for(j=1;j<=n;j++) cout<<B[j]<<” „;

for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<” „; cout<<„}” ;

getch();

}

Algoritmul de rezolvare este urmatorul:

Se stie ca AUB = BU(A – B) sau AUB=AU(B – A)

Se determina multimea A-B la fel ca in cazul precedent, apoi se listeaza multimea B si in continuare multimea A – B.

Exemplul4. Se citesc multimile A si B si se listeaza multimea C unde C=A∩B

Algoritmul de rezolvare este urmatorul:

Pentru fiecare element din multimea A se face testul daca apartine sau nu multimii B.Daca apartine este adaugat unei multimi C care initial este vida (variabila k cu valoare initiala 0 retine indicele componentei din C care va memora urmatorul element ce se adauga multimii C. In final se tipareste multimea C.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int A[10],B[10],C[10],m,n,i,j,k,gasit;

clrscr();

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii A”<<” „<<„m=”; cin>>m;

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii B”<<” „<<„n=”; cin>>n;

cout<<„Introduceti elementele multimii A”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) { cout<<„A[„<<i<<„]=”; cin>>A[i];};

cout<<„Introduceti elementele multimii B”<<endl;

for(j=1;j<=n;j++) { cout<<„B[„<<j<<„]=”; cin>>B[j];};

k=0;

for(i=1;i<=m;i++)

{

gasit=0;

for(j=1;j<=n;j++)

if(A[i]==B[j])gasit=1;

if(gasit) C[k++]=A[i];

}

cout<<„AnB”<<” „<<„={„<<” „;

for(i=0;i<k;i++) cout<<C[i]<<” „; cout<<„}” ;

getch();

}

Exemplul5. Se citesc multimile A si B si se listeaza C unde C=A X B

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int m,n,i,j;

char A[10],B[10];

clrscr();

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii A”<<” „<<„m=”; cin>>m;

cout<<„Specificati numarul de elemente a multimii B”<<” „<<„n=”; cin>>n;

cout<<„Introduceti elementele multimii A”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) { cout<<„A[„<<i<<„]=”; cin>>A[i];};

cout<<„Introduceti elementele multimii B”<<endl;

for(j=1;j<=n;j++) { cout<<„B[„<<j<<„]=”; cin>>B[j];};

cout<<„AXB”<<” „<<„={„<<” „;

for(i=1;i<=m;i++)

for(j=1;j<=n;j++) cout<<„(„<<A[i]<<„,”<<B[j]<<„)”<<” „; cout<<„}” ;

getch();

}

1.2.4. METODE DE SORTARE

Se aplica pentru sortarea unor valori citite in ordine crescatoare sau descrescatoare.

a) Sortarea prin selectarea minimului(maximului).

– se determina minimul dintre toate valorile retinute incepand cu pozitia 1 si acesta este trecut pe pozitia1 prin interschimbarea continuturilor dintre cele 2 componente

– se determina minimul dintre valorile ratinute incepand cu pozitia 2 si acesta este trecut pe pozitia 2 prin interschimbarea continuturilor dintre cele 2 componente

………………………………………………

– se determina minimul dintre valorile retinute incepand cu penultima pozitie si acesta este trecut pe penultima pozitie.

Exemplul1. Se citeste o multime de numere si se listeaza valorile in ordine crescatoare si in ordine descrescatoare

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

int a[10],n,i,j,k,min,m;

void main()

{

clrscr();

cout<<„Introduce numarul elementelor”<<” „<<„n=”;cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++) { cout<<„a[„<<i<<„]=”;cin>>a[i];};

for(i=1;i<=n-1;i++)

{

min=a[i];k=i;

for(j=i+1;j<=n;j++)

if(a[j]<min)

{

min=a[j];

k=j;

}

m=a[k];

a[k]=a[i];

a[i]=m;

}

cout<<„Listez numerele in ordine crescatoare”<<endl;

for(i=1;i<=n;i++) cout<<a[i]<<” „;

cout<<endl<<„Listez numerele in ordine descrescatoare”<<endl;

for(i=n;i>=1;i–)cout<<a[i]<<” „;

getch();

}

b) Sortarea prin interschimbare

Se parcurge variabila intr-un ciclu do while inversand continuturile componentelor care nu sunt in ordine crescatoare(descrescatoare)

Exemplu: Fie situatia initiala:

3142

A[1] A[2] A[3] A[4]

Algoritmul este urmatorul:

– se efectueaza prima parcurgere si se schimba A[1] cu A[2] (deoarece 3 > 1) si A[3] cu A[4] (deoarece 4 > 2), vectorul va arata astfel:

1324

A[1] A[2] A[3] A[4]

– se efectueaza a doua parcurgere si se schimba A[2] cu A[3] (deoarece 3 > 2), iar vectorul va arata astfel:

1234

A[1] A[2] A[3] A[4]

– se efectueaza a treia parcurgere dar deoarece numerele sunt in ordine crescatoare algoritmul se incheie

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

int a[10],n,i,k,temp,gasit;

void main()

{

clrscr();

cout<<„Introduce numarul de elemente”<<” „<<„n=”;cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++) {cout<<„a[„<<i<<„]=”;cin>>a[i];};

do

{

gasit=0;

for(i=1;i<=n-1;i++)

if(a[i]>a[i+1])

{temp=a[i] ; a[i]=a[i+1]; a[i+1]=temp; gasit=1;}

} while(gasit);

cout<<„Listez numerele in ordine crescatoare”<<endl;

for(i=1;i<=n;i++) cout<<a[i]<<” „;

cout<<endl<<„Listez numerele in ordine descrescatoare”<<endl;

for(i=n;i>=1;i–)cout<<a[i]<<” „;

getch();

}

1.3 APLICATII CARE LUCREAZA CU MATRICI.

1.3.1 INTERSCHIMBAREA A DOUA LINII INTRE ELE SAU A DOUA COLOANE

Pentru a interschimba 2 variabile intre ele utilizam o a treia variabila de manevra care am denumit-o temp si inca doua variabile x si y carora le atribuim ca valori numerele liniilor sau a coloanelor care dorim sa le interschimbam intre ele.

a) Interschimbarea a 2 linii

for(j=1;j<=n;j++) {

temp=a[x][j];

a[x][j]=a[y][j];

a[y][j]=temp ;

}

b) Interschimbarea a 2 coloane

for(i=1;i<=n;i++) {

temp=a[i][x];

a[i][x]=a[i][y];

a[i][y]=temp ;

}

Exemplu. Schimbarea a 2 coloane a unei matrici

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int i,j,m,n,a[10][10],x,y,temp;

clrscr();

cout<<„Introduceti numarul de linii”<<” „<<„n=”;cin>>m;

cout<<„Introduceti numarul de coloane”<<” „<<„n=”;cin>>n;

cout<<„Intoduceti elementele”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++) {

for(j=1;j<=n;j++) { cout<<„a[„<<i<<j<<„]=”, cin>>a[i][j];}}

cout<<„Matricea intodusa are forma:”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++){

for(j=1;j<=n;j++) {cout<<a[i][j]<<‘ ‘; } cout<<endl; }

cout<<endl;

cout<<„Introduceti numerele coloanelor care doriti sa le interschimbati”<<endl;

cout<<„x=”;cin>>x;cout<<„y=”;cin>>y;

for(i=1;i<=n;i++) { temp=a[i][x]; a[i][x]=a[i][y]; a[i][y]=temp ; }

cout<<endl;

cout<<„Noua matrice are forma:”<<endl;

for(i=1;i<=m;i++){

for(j=1;j<=n;j++){ cout<<a[i][j]<<‘ ‘; } cout<<endl;}

getch(); }

1.3.2. SPIRALA

Se citeste o matrice patratica (numarul de linii=numarul de coloane=n). Se cere sa se afiseze elementele tabloului in ordinea rezultata prin parcurgerea acestuia in spirala, incepand cu primul element din linia 1 in sensul acelor de ceasornic.

2. SIRURI DE CARACTERE

2.1. Citirea / scrierea sirurilor de caractere.

Inainte de citirea unui sir de caractere acesta trebuie declarat. Pentru a declara un sir de caractere se utilizeaza functia:

char nume sir[nr.elemente sir]

Exemplu: char sir1[100] – sa declarat sirul cu numele sir1 care poate lista 100 caractere

Pentru citirea sirurilor de caractere se utilizeaza functia:

cin.get(vector de caractere, int nr, char=’\n’)

Observatie. Dupa tastarea unui sir de caractere , la apasarea tastei Enter se intrerupe citirea . Daca dorim sa introducem mai multe siruri de caractere se utilizeza cin.get() astfel

char s1[20],s2[20];

cin.get(s1,20];

cin.get();

cin.get(s2,20);

cout<<s1<<endl<<s2;

Daca ar lipsii functia cin.get() a doua citire nu ar putea fi efectuata, deoarece la apasarea tastei Enter in memorie este pastrat caracterul ‘\n’ , fapt care duce la intreruperea citirii.

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

void main() {

char s1[20],s2[20];

cin.get(s1,20); cin.get(); cin.get(s2,20);

clrscr();

cout<<s1<<endl<<s2;

getch();

}

Observatie. Se pot scrie mai multe siruri de cuvinte daca declaram o matrice de tip char

char a[10][20] se pot scrie 10 siruri cu cate 20 caractere fiecare sir (fara spatiu)

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main(){

char a[10][20]; int n,i;

cout<<„Nr.cuvinte „;cin>>n;

for(i=0;i<n;i++) cin>>a[i];clrscr(); for(i=0;i<n;i++) cout<<a[i]<<endl;

getch();}

2.2. Functii si algoritmi care lucreaza cu siruri de caractere.

Pentru a utiliza functiile care lucreaza cu sirurile de caractere trebuie inclusa directiva

#include<string.h>

2.2.1. Functia strlen.

Are rolul de a returna lungimea unui sir(fara a lua in considerare caracterul nul).

Forma generala : strlen(nume sir);

Exemplu: Se citeste un sir de caractere si se afiseaza numarul de caractere a sirului

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main() {

char s1[100];

cin.get(s1,100);

cin.get();

cout<<„Sirul citit are”<<” „<<strlen(s1)<<” „<<„caractere”;

getch(); }

2.2.2 Functia strcpy.

Forma generala:strcpy(destinatie,sursa)

Functia are roluil de a copia sirul de la adresa sursa la adreasa destinatie.

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main() {

char s1[20]=”Limbalul Turbo C++”,s2[20]=”Limbajul C++”;

strcpy(s1,s2);

cout<<s1;

getch(); }

2.2.3. Functia strcat.

Forma generala:strcat(destinatie,sursa)

Funtia are rolul de a adauga sirului de la adresa destinatie sirul de la adresa sursa

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char s1[20]=”Limbajul Turbo C++”,s2[20]=” si Limbajul C++”;

strcat(s1,s2);

cout<<s1;

getch();

}

2.2.4. Functia strncat

Forma generala:strncat(destinatie,sursa,n)

Functia adauga sirului destinatie primii n octeti ai sirului sursa

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char s1[20]=”Limbajul Turbo C++”,s2[20]=” si Limbajul C++”;

strncat(s1,s2,5);

cout<<s1;

getch();

}

2.2.5. Functia strchr

Forma generala: strchr(nume sir, ‘ caracter ‘ )

Functia cauta in sirul nume sir caracterul caracter si returneaza subsirul care incepe cu prima aparitie a caracterului citit

Exemplul1: se va lista Turbo C++

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char s1[20]=”Limbajul Turbo C++”;

cout<<strchr(s1,’T’);

getch();

}

Exemplul2: Se tipareste indicele primei aparitii a caracterului ‘u’

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char s1[20]=”Limbajul Turbo C++”;

cout<<strchr(s1,’u’)-s1;

getch();

}

Returneaza valoarea 6

2.2.6. Functia strrchr

Returneaza adresa ultimei aparitii a caracterului cautat strrchr(sir, ‘caracter’ )

char s1[20]=”Limbajul Turbo C++”;

cout<<strrchr(s1,’u’)-s1;

Returneaza valoarea 10

2.2.7. Functia strcmp

Forma generala strcmp(sir1, sir2 )

Functia are rolul de a compara 2 siruri de caractere si va returna valoarea:

< 0 daca sir1<sir2

= 0 daca sir1=sir2

> 0 daca sir1>sir2

Exemplu1. Se compara sirul a cu sirul b si se listeaza relatia dintre cele 2 siruri astfel:

– daca primele n caractere sunt identice se compara caracterele n+1

– daca caracterul n+1 al sirului a este situat alfabetic inaintea cracterului n+1 al sirului b se afiseaza a<b

– daca caracterul n+1 al sirului a este situat alfabetic dupa cracterul n+1 al sirului b se afiseaza a>b

– daca primul caracter al sirului a este situat alfabetic inaintea primului caracter al sirului b se afiseaza a<b indiferent de lungimea celor 2 siruri

– daca primul caracter al sirului a este situat alfabetic dupa primul caracter al sirului b se afiseaza a>b indiferent de lungimea celor 2 siruri

Exemplul1:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char a[20],b[20];

int semn;

cout<<„Introduceti sirul a: „; cin>>a;

cout<<„Introduceti sirul b: „; cin>>b;

semn=strcmp(a,b);

if(semn<0) cout<<„a < b”;

else

if(semn>0) cout<<„a > b”;

else cout<<„a = b”;

getch();

}

Exemplul2. Se citesc n cuvinte si se ordoneaza alfabetic crescator si descrescator.

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main(){

char a[100][10],temp[10];

int i,n,gasit;

cout<<„Introduceti numarul de persoane „; cin>>n;

cout<<„Scrie numele persoanelor”<<endl;

for(i=0;i<n;i++) cin>>a[i];

do

{

gasit=0;

for(i=0;i<n-1;i++) if(strcmp(a[i],a[i+1])>0)

{

strcpy(temp,a[i]);

strcpy(a[i],a[i+1]);

strcpy(a[i+1],temp);

gasit=1;

}

}

while(gasit);

cout<<„Ordinea alfabetica crescatoare a persoanelor scrise este:”<<endl;

for(i=0;i<n;i++) cout<<a[i]<<endl;

cout<<„Ordinea alfabetica descrescatoare a persoanelor scrise este:”<<endl;

for(i=n;i>=0;i–) cout<<a[i]<<endl;

getch();

}

2.2.8. Functiile strlwr si struwr

strlwr(s1) – converteste toate literele sirului s1 in litere mici

struwr(s2) – converteste toate literele sirului s2 in litere mari

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<conio.h>

#include<string.h>

void main()

{

char a[100]=”este acesta un sir?”, b[100]=”Acest Lucru Nu Ma Deranjeaza”;

cout<<strupr(a)<<endl<<strlwr(b);

getch();

}

2.2.9. Functia strstr

Forma generala: strstr(sir1,sir2)

Functia identifica daca sirul sir2 este subsir al sirului sir1

2.2.10. Functia strcspn

Forma generala: strcspn(s1,s2)

Functia returneaza numarul caracterelor din sirul s1 care nu se gasesc in sirul s2

2.2.11. Functia spn

Forma generala: strspn(s1,s2)

Functia returneaza numarul caracterelor din sirul s1 care se gasesc in sirul s2

2.2.12. FUNCTII UTILIZATE PENTRU CONVERSIA VALORILOR NUMERICE IN SIR

La utilizarea acestor functii se introduce directiva #include<stdlib.h>

a) Functia atof – converteste un sir catre tipul double

b) Functia atold – converteste un sir catre tipul long double

Exemplu:

#include <stdlib.h>

#include <iostream.h>

#include<conio.h>

void main() {

float f;

char *str = „12345.67”;

f = atof(str);

cout<<„string = „<<str<<endl<<„float = „<< f;

getch(); }

c) Functia atoi – converteste un sir catre tipul int

d) Functia atol – converteste un sir catre tipul long

Exemplu:

#include <stdlib.h>

#include <iostream.h>

#include<conio.h>

void main()

{

int n;

char *str = „12345.67”;

n = atoi(str);

cout<<„string = „<<str<<endl<<„float = „<< n;

getch();

}

e) Functia ecvt – converteste o valoare dubla catre un sir

f) Functia itoa – converteste o valoare de tip intreg catre un sir

g) Functia ltoa – converteste o valoare de tip long int catre un sir

3. TIPUL INREGISTRARE

3.1. Inregistrari simple.

Pentru gruparea variabilelor de mai multe tipuri utilizate pentru o inregistrare se foloseste:

struct nume structura

{ tip variabila nume variabila, nume variabila ;

tip variabila nume variabila;

} lista variabile;

Un exemplu de stuctura:

struct elev

{ char nume[15],prenume[20];

int telefon;

float media;

}inr1,inr2;

Exemplu:

#include <stdlib.h>

#include <iostream.h>

#include<conio.h>

struct elev

{

char nume[15],prenume[20],clasa[10];

int tel;

float med;

} inr;

void main()

{

cout<<„Nume „;cin>>inr.nume;

cout<<„Prenume „;cin>>inr.prenume;

cout<<„Telefon „;cin>>inr.tel;

cout<<„Clasa „;cin>>inr.clasa;

cout<<„Media generala „;cin>>inr.med;

cout<<„Am citit:”<<endl

<<inr.nume<<” „<<inr.prenume<<endl

<<inr.tel<<endl

<<inr.clasa<<endl

<<inr.med;

getch();

}

3.2. Inregistrari imbricate

Un tip structurat de inregistrare contine in interiorul sau alt tip structurat de inregistrare.

Exemplu de inregistrare imbricata:

struct elev1

{

char nume[15],prenume[20];

struct

{ int clasa;

float note[20];

} sit1,sit2;

int varsta;

};

Tipul structurat elev1 subordoneaza , pe langa alte tipuri, doua structuri sit1 si sit2.

3.3. Inregistrari cu structura variabila

Se utilizeaza cand inregistrarile nu au format fix ci un format variabil.

F. FISIERE

Fisierul este o colectie de date de acelasi fel stocate pe un suport extern care are un mune si o extensie (al carei nume este in functie de tipul fisierului).Ex: nume.exe (fisier executabil) ; nume.dbf (fisier baza de date,utilizat in fox), etc.

1. FISIERE TEXT

Aceste fisiere se caracterizeaza prin urmatoarele:

– datele sunt memorate sub forma unei succesiuni de caractere

– caracterele sunt memorate in codul ASCII

– fisierul se termina cu caracterul EOF

– este format din una sau mai multe linii care se termina cu caracterul newline (\n)

– o variabila speciala numita pointer retine intotdeauna un octet al fisierului

1.1. Citiri / scrieri cu format

Acestea sun caracterizate prin:

– latime – width – se utilizeaza la scriere si are rolul de a stabili numarul de caracatere utilizate pentru afisarea unei date;

– precizie – precision – se utilizeaza la scriere atunci cand se foloseste o variabila reala, stabileste numarul de zecimale care vor fi afisate pentru valoare;

– caracterul de umplere – fill – se utilizeaza la scriere in cazul in care data propriuzisa ocupa mai putini octeti decat latimea si precizeaza caracterul care se afiseaza in spatiile neocupate;

– alinierea – left sau right – se utilizeaza cand data ocupa mai putin decat latimea si se precizeaza unde anume sa fie afisata – stanga sau drepta –

– salt sau nu peste caractere albe – se utilizeaza la citire

* Pentru formatarea citirii / scrierii se utilizeaza varibilele:

precision , wihth, fill

Accesul la aceste varibile se face cu ajutorul unor functii speciale numite manipulatori. Pentru a le putea utiliza in program trebuie inclusa directiva #<iomanip.h>

Manipulatorii sunt inclusi in expresiile de citire/scriere astfel:

– setw (int) – stabileste latimea int pe care este afisata variabila

– setprecision(int) – stabileste numarul de zecimale int care sunt afisate

– setfill(char) – stabileste caracterul de umplere char a pozitiilor ramase libere

Exemplu.

#include<iostream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

double a=0.123456789;

cout<<setw(20)<<setfill(‘$’)<<setprecision(2)<<a;

getch();

}

Afisarea se poate face pe 20 pozitii ; pe pozitiile ramase libere se afiseaza caracterul $ , variabila a va fi afisata cu 2 zecimale.

*Pentru formatarea intrarilor / iesirilor se utilizeaza variabila:

flags care utilizeaza comenzile:

– skipws – sunt sarite caracterele albe care preced valoarea ce trebuie citita

­– left – datele se tiparesc aliniate la stanga

– right – datele se tiparesc aliniate la dreapta

– internal – se fiseaza semnaul la stinga si numarul la drepta

– dec – conversie in zecimal

– oct – conversie in octal

– hex – conversie in hexazecimal

– showbase – afisarea indicatorului de baza

– showpoint – forteaza afisarea punctului zecimal

– uppercase – in cazul afisarii in hexazecimal se vor utiliza literele mari (A,B,..F)

– showpos – valorile afisate sunt precedate de semn

– scientific – afisarea valorilor se face prin utilizarea formei stiintifice (1e-8)

– fixed – afisarea valorilor se face prin utilizarea formai normale

Variabila flags se utilizeaza in doua moduri:

setiosflags(masca) – pentru setarea bitilor accesati

resetiosflags(masca) – pentru resetarea bitilor accesati

Pentru a avea acces la comanzile cu care lucreaza flags numele lor vor fi precedate de ios::

masca este formata din una sau mai multe grupe de comenzi de forma:

ios::comanda separate intre ele de operatorul logic | (SAU-pe biti)

Exemplu de masca:

(ios::internal | ios::showpos | ios::right)

Exemplu:

#include<iostream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

#include<math.h>

void main()

{

double a,b,c,d,e,f;

cout<<„Introduceti primul numar „<<” „<<„a=”;cin>>a;

cout<<„Introduceti al doilea numar „<<” „<<„b=”;cin>>b;

c=a/b;

d=a*b;

e=sqrt(d);

f=d*d;

cout<<endl;

cout<<„Rezultatul impartirii „<<” „<<„a : b =”

<<setw(100)<<setfill(‘ ‘)<<setprecision(10)

<<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<c;

cout<<endl;

cout<<„Rezultatul inmultirii „<<” „<<„a x b =”

<<setw(100)<<setfill(‘ ‘)<<setprecision(10)

<<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<d;

cout<<endl;

cout<<„Radicalul inmultirii este „<<” „

<<setw(100)<<setfill(‘ ‘)<<setprecision(20)

<<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<e;

cout<<endl;

cout<<„Patratul inmultirii este „<<” „

<<setw(100)<<setfill(‘ ‘)<<setprecision(20)

<<setiosflags(ios::left|ios::showpos|ios::fixed)<<f;

getch();

}

1.2. Declararea fisierelor text memorate pe suport magnetic.

Cand se lucreaza cu fisiere pe suport magnetic in program trebuie inclusa directiva:

#include<fstream.h>daca utilizam acesta directiva poatei fi scoasa <iostream.h>

Pentru a lucra usor asupra fisierelorsunt definite comenzile:

– in – deschide fisierul pentru citire

– out – deschide fisierul pentru scriere

– ate – salt la sfirsitul fisierului dupa deschiderea acestui

– app – deschide fisierul pentru a scrie la sfirsitul lui

– trunc – daca fisierul care se deaschide exista in locul lui se creaza altul

– nocreate – daschide fisierul daca acesta exista (nu se creaza altul)

– noreplace – daca fisierul exista el poate fi deschis numai pentru consultare

– binary – fisier binar. Se utilizeaza constructorul inplicit al clasei ofstream(); apoi se utilizeaza metoda open in forma generala

Inainte de a lucra cu un fisier acesta trebuie declarat. Forma generala a declaratiei:

fstream nume_logic(„nume_fizic„ , mod_de_deschidere)

Exemplu1: Declar un fisier cu numele fizic fis.txt care se va gasi in radacina (c:\\) , cu numele logic f , fisierul este declarat in vedera crearii lui (ios::out)

fstream f(„c:\\fis.txt”,ios::out);

Exemplul2. Declar doua fisiere, unul (f) pentru citire si celalat (g) pentru scriere

fstream f(„c:\\fis1.txt”,ios::in), g(„c:\\fis2.txt”,ios::out);

In cazul in care numele fisierului trebuie citit de la tastatura declaratia fisierului trebuie sa contina numele sau si trebuie plasata dupa citirea sirului respectiv astfel:

char nume_fisier[20] ;

cout<<„Numele fisierului este „;cin>>nume_fisier ;

fstream f(nume_fisier, ios::out);

Dupa deschiderea si prelucrarea unui fisier acesta trebuie inchis astfel:

nume_fisier.close() , in cazul nostru f.close()

Exemplu de creare a unui fisier de tip text in c:\ :

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„c:\\fis.txt”,ios::out);

getch();

}

1.3. Prelucrarea fisierelor de tip text

Prelucrarea unui fisier se face dupa urmatorul algoritm:

while(daca nu este sfirsit de fisier)

{

citeste ;

prelucreaza ;

}

Pentru a preciza sfirsitul de fisier care se testeaza in paranteza de dupa while se scrie:

! nume_fisier.eof()

Atentie! Functia eof() nu citeste ci doar testeaza daca anterior a fost detectat sfarsitul de fisier

Exemple de programe:

Exemplul1. Creez un fisier fis.txt in d:\ cu intrare de la tastatura (scriu in el de la tastatura).In acest exemplu nu sunt scrise caracterele albe(deci intre cuvintele scrise nu este spatiu.Ca sa termin scrierea apas consecutiv tastele CTRL+Z (echivalent cu EOF)

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„d:\\fis.txt”,ios::out);

char x;

while(cin>>x) f<<x;

f.close();

}

Exemplul2. Creez acelasi fisier dar for fi scrise si caracterele albe. Aceasta sa realizat deoarece a fost introdusa comanda resetiosflags(ios::skipws)

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„d:\\fis.txt”,ios::out);

char x;

while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x;

f.close();

getch();

}

Exemplul3. Afisez fisierul creat la exemplul2

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„d:\\fis.txt”,ios::in);

char x;

while(f>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) cout<<x;

f.close();

getch();

}

Exemplul4. Scriu la sfirsitul fisierului creat la exemplul2

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„d:\\fis.txt”,ios::app);

char x;

while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x;

f.close();

getch();

}

Exemplul5. Creez un fisier al carui nume il dau de la tastatura si scriu in el.

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

char fisier[10];

cout<<„Numele fisierului este „;cin>>fisier;

fstream f(fisier,ios::out);

char x;

while(cin>>resetiosflags(ios::skipws)>>x) f<<x;

f.close();

getch();

}

Observatie: Cand scriu numele fisierului trebuie sa specific si locatia lui astfel:

c:\nume_fisier.txt sau d:\nume_fisier.txt

Exemplul6. Cuvantul „FINISH” se adauga la sfarsitul fisierului creat la exemplul2.

#include<string.h>

#include<fstream.h>

#include<stdlib.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„d:\\fis.txt”,ios::in|ios::out);

char c[100];

f>>resetiosflags(ios::skipws)>>c ;cout<<c;

f.seekp(0,ios::end);

strcpy(c,”FINISH”);

f<<resetiosflags(ios::skipws)<<c;

f.close();

getch();

}

& Functia: nume_fisier.seekp(0,ios::end) – pozitioneaza pointerul in fisierul precizat

– primul parametru reprezinta pozitia pointerului

– al doilea parametru reprezinta reperul in raport de care este calculata pozitia

Sunt definite trei constante:

end – sfarsit de fisier

beg – inceput de fisier

cur – pozitia curenta in fisier

& Functia : nume_fisier.tellp() – returneaza pozitia pointerului la un moment dat.

Exemplul7. Se convertesc primele n numere naturale in octal si hexazecimal

#include<iostream.h>

#include<fstream.h>

#include<iomanip.h>

#include<conio.h>

void main()

{

fstream f(„C:\\numere.txt”,ios::out,ios::in);

int i,n;

cout<<„Introduce numarul n= „;cin>>n;

for(i=1;i<=n;i++) {

f<<setw(10)<<oct<<i;

f<<setw(10)<<dec<<i;

f<<setw(10)<<setiosflags(ios::uppercase)<<hex<<i<<endl;

};

f.close();

getch();

}

2. Fisiere binare.

Caracteristici:

– fisierele sunt alcatuite din mai multe inregistrari de acelasi tip (int , struct, etc)

– datele sunt memorate in format intern, iar fisierele se termina tot cu EOF

– pentru deschiderea unui fisier binar se utilizeaza ios::binary

– fisierele lucreaza cu variabile de tip pointer. O astfel de variabila retine o anumita adresa a unei alte variabile. Ea se declara in felul urmator:

int a, *adr_a=&a , variabila *adr_a a fost initializata cu adresa variabilei a

Variabila *adr_a este de tip poiner

Pentru a obtine adresa unei variabile , variabila este precedata de operatorul &

Daca avem o variabila a de tip int* si o variabila b de tip float* nu este permisa atribuire de tipul a=b , aceasta atribuire se poate face astfel a=(int*)b

– scrierea unei variabile de tip pointer adr_p intr-un fisier se face utilizand:

nume_fisier.write((char*) adr_p,sizeof(p))

– citirea unei variabile de tip poiter adr_p dintr-un fisier se face utilizand:

nume_fisier.read((char*)adr_p,sizeof(p))

Prin aceste comenzi de fapt se scrie respectiv citeste continutul variabilei p , numarul de caractere scrise sau citite fiind date de lungimea variabilei p prin comanda sizeof(p).